Prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe baza criteriilor prevăzute de legislația în vigoare.

Toate fiinţele se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi”, proclamă primul articol al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 1948. .

Criteriile stabilite de legislația românească sunt: rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

Experienta de peste 18 ani avocat pledant, membru al Baroului Bucuresti

Nu exista client nemulţumit dacă avocatul îşi dă toată silinţa pentru cauza lui. Este adevarat că o cauză a unui client este câstigată atunci când finalitatea acesteia este cea pe care clientul o aşteptă şi o doreşte, dar din păcate dependenţa de factorii externi ai relaţiei dintre client-avocat este fortuită (vezi soluţii ale instanţelor de judecată greşite, proaste şi uneori fără noimă independent de munca depusă de aparator în cauză). Munca depusă în atare situaţie de către un avocat este fără rezultatul dorit de client.